Nu mai avem timp?

Nu mai avem timp?

 

Nu am ales la intamplare acest titlu, este o remarca pe care sunt sigur ca a fost observata de fiecare dintre noi in diferite situatii. Totusi cati dintre noi fac o analiza si isi pun intrebari in privinta timpului, de ce nu mai avem timp?

Probabil multi dintre noi am facut din aceasta viata un episod care se repeta zilnic, ne trezim dimineata, mergem la job, ramanem acolo cat este necesar sau poate chiar mai mult alocand de fapt timp suplimentar, dar scadem in felul acesta din timpul nostru liber, din timpul alocat pentru noi. Ajungem dupa job acasa, probabil obositi fara chef de nimic, fara a vorbi cu cei de langa noi, uneori nu avem timp sa servim o masa calda, una normala, mancam pe fuga, cel mai probabil mai putin sanatos.

Poate dupa o zi incarcata, iesim la o plimbare, la un ceai, o cina in oras… nu stiu mai sunt oameni care se bucura cu adevarat de acest lucru? Sincer ma uit zilnic in jurul meu si nu mai recunosc lumea in care traim, toti sunt intr-o fuga continua, nu-mi dau seama dupa ce, economic vorbind consumul de orice a depasit orice limita, nu mai punem pret pe sentimente, emotie, totul are un pret (cel putin asa cred unii) si suntem interesati sa avem ultimul telefon la moda, chiar daca nu ne-am platit intretinerea de vreo 3 luni.

Din pacate avem inca amintiri neplacute din epoca regretatului ale caror urmari le vedem azi, vrem sa avem totul pe nume, sa avem cat mai mult, sa moara si vecinul si capra lui de ciuda. As da vina pe tehnologia care este peste tot in jurul nostru, oare din cauza asta nu mai avem timp? Imi amintesc acum ceva timp am iesit cu iubita mea sotie in oras, ne-am oprit sa bem un ceai, langa masa noastra doi tineri, un cuplu, nu-si zambeau, nu vorbeau, nu se priveau, tot ce faceau era sa stea cu capul in telefon, atat, zero emotii, zero conversare, zero impartit la doi!

Astia suntem, am devenit niste roboti? nu mai avem sentimente, nu ne mai putem exprima fata in fata? viata de zi cu zi este compusa din momente care trec pe langa noi?

In lupta mea cu forma rara de cancer am observat cum ne luptam cu timpul, cum avem impresia ca am castigat mai mult timp pentru noi, dar de fapt am pierdut mai mult timp. Eu incerc sa-mi organizez timpul cat mai eficient, iar programul unei zile obisnuite se desfasoara in functie de timpul acordat odihnei, un element important pentru mine in lupta cu aceasta boala, iar in ciuda faptului ca sunt acasa, e greu sa tii timpul de partea ta, dar nu imposibil.

Sa acorzi timp pentru tine, este cel mai important. Tu cand te-ai oprit ultima oara in oras si ai privit in juru tau, cand ai ascultat ultima oara cum cade ploaia, sau ai privit dansul fulgilor de nea? Traim in secolul vitezei, toata lumea se grabeste, alearga dupa lucruri pe care si le-ar dori oricine, dar gesturile mici, lucrurile marunte care ne faceau fericiti o data… N-ai timp, nu mai este timp?

Photo on VisualHunt.com

blogger, consilier în Fundația Rafael și Social Media Strategist în Plantăm fapte bune în România, alerg împotriva cancerului pe 36fit.com!

There is 1 comment for this article
  1. rivi at 12:44

    treaba cu timpul e o discutie lunga. niciunul din noi nu stim sa valorificam timpul asa cum trebuie. Pana la urma cred ca este cea mai importanta resursa la care avem acces cu totii. Cat despre timpul liber, un subiect care-mi place mie si pe care zic demult ca-l abordez pe blog, cu totii avem acelasi timp liber, depinde foarte mult de fiecare cum doreste sa si-l cheltuiasca.