Aproximativ 460 de metastaze ale acestui popor! [împotriva cancerului ep.20]

Aproximativ 460 de metastaze ale acestui popor! [împotriva cancerului ep.20]

Nu-i așa că vă era dor de un nou episod despre mine și prietenul meu melanomul? Ultima dată eram atât de pornit împotriva celor din sistem care nu sunt în stare să aprobe un tratament nici măcar pentru linia a doua de tratament în 6 luni, cica ei poarta discuții si mai durează putin. În timp ce pentru toți penalii și corupții se adoptă hotărâri de guvern aproape la secundă, cum să trăiești frate zen în țara asta fără să te enervezi, fără sa nu te îmbolnavești de nervi? are dreptate și prietenul meu senior de Transilvania prin postarea lui recentă.

Mă intristează cel mai tare că din păcate tot cei nevinovați și tineri plătesc, cum a fost Călin, tânărul brașovean care a avut banii pentru a se face sănătos și s-a stins pentru că în țara asta trăim într-o continua minciună, una scrie pe tot felul de site-uri ale ministerului și alta se întâmplă în realitate. Niște scursuri care stau cu fundul pe un scaun la birou și văd totul roz, nu ies de acolo, nu verifică nimic, trăiesc în lumea lor frate. Exact ieri l-am văzut pe nu știu ce doctor, nu știu ce șef de comisie oncologică in ministerul de sănătate care declara așa nonșalant … deocamdată avem destule tratamente cu care să tratăm bolnavii de cancer in țară … păi  bă idiotule eu mă plimb de un an și jumătate în toată Europa și nu știu unde să mai merg să mă milogesc de alte clinici să mă primească la tratament și el are de toate … f*t*-t*-n *#%@ … păi să primești și tu tratamentul de care avem noi parte!

Gata că îmi crește tensiunea și nu merită, deci am plecat în Franta, mai exact în Marsilia unde pentru a doua oară am tratat tumorile cerebrale care au apărut din nou, în România s-au văzut vreo trei, în Marsilia după RMN medicii de acolo au zis că sunt cinci și le-au tratat pe toate. Fac din nou o paranteză pentru idiotul de mai sus cu tratamentele, primele mele metastaze cerebrale au apărut pentru că în România nu există tratamente pe linie de prevenție cum există în Europa, nuuuu la noi așteaptă până te umpli de metastaze și după dacă mai trăiești bine, dacă nu asta e rămân mai mulți bani pentru furat și pensii speciale, că nu vă mai satură Dumnezeu!

Degeaba mi-au zis mie că un aparat RMN de clasă mai joasa e cam același lucru cu unul care e 3Tesla, urmatorul RMN îl fac la București, asta dacă nu vom avea și la Brașov din toamnă unul de 3Tesla (nu vă mai agitați, momentan nu există așa ceva la Brașov). Eu știu că cei de la RMN Diagnostica au în plan din septembrie să aducă unul nou nouț.

În Marsilia nu am avut timp de prea multe, orașul nu mă atrage, e drept nici nu am avut timp de plimbat altele au fost prioritățile. Tratamentul și formalitățile mi s-au parut mult mai ok, e drept acum știam ce mă așteaptă doar am mai fost o tura în august 2017. De data asta am cunoscut-o și pe Mary, o româncă care lucrează de puțin timp la spitalul de acolo și care m-a ajutat enorm de mult cu internarea, plata, externarea și mai ales să mă inteleg cu oamenii de acolo, greu cu franceza, eu înțeleg dar nu vorbesc, m-am ajutat de google translate de câteva ori.

Toate bune și frumoase însă după tratament numai grețuri și senzații neplăcute de la stomac și uite așa vreo două zile nu am putut să manânc mai nimic, aiurea însă știu că simptomele astea sunt de fapt efecte secundare ale tratamentului în funcție de zona tratata și acum după două săptămâni tind să cred ca de acolo sunt treburile astea. Mi-am revenit cu greu cu mâncatul dupa episodul asta cu Franța, deși francezii au și mâncare pentru care sunt lăudați tot ciorba noastra de fasole sau cartofi cu tarhon sau afumătură e baza vă spun eu :)

Am revenit în țară și am fugit la doi pași de casă în tabara de social media pe care o ador alături de oamenii faini din social media, am povestit despre ea aici. Apoi am așteptat cuminte un semn pentru tratamentul la care în ultima lună am conversat cu vreo 20 de clinici din Europa în speranța că mă va accepta una din ele. Iar îmi aduc aminte de idiotul cu tratamentele care sigur nu știe cum e să ai banii de tratament, dar majoritatea clinicilor care fac tratamente mai avansate nu accepta pacienți care nu sunt asigurați în sistemul medical al țării respective.

Elveția ar fi făcut o excepție, dar aveau nevoie de o scrisoare medicală din Franța, una în care să se confirme faptul că totul e tratat la nivel cerebral și dragii mei nu vreți să știți ce înseamnă să ceri francezilor așa ceva, nu zic că nu fac, dar nu o vei primi pe loc ci când are timp secretara doctorului, iar în Europa nimeni nu se agită ca în România sa îți dea o hârtie ceva pe loc!

Legat de terapia TILL de la început am simțit că clinica din Anglia va răspunde pozitiv la mesajul meu legat de terapie deși și la ei s-au tărăgănat puțin lucrurile, într-un final m-au chemat la o întrevedere însă le-am spus că dacă tot vin să facem și prima etapă a terapiei adică recoltarea unei tumori din care se prelevează limfocitele T.

Mno atât a trebuit că iar am mai așteptat ceva până s-a sincronizat profesorul și medicul chirurg, dar într-un final mi-au zis hai luni și asta era vineri, deci cumpară bilete de avion, cazare pentru mâine gen, nu mai vorbim de prețuri. Am ajuns în Manchester duminică după vreo 3 ore de la Brașov la București cu mașina, apoi zbor de 3 ore până la Londra și de acolo încă 4 ore pe autostrada.

Poziția de șezut îmi dă niște dureri de spate în zona lombară probabil din cauza că una din tumori e lângă coloana vertebrală și senzatia nu e deloc plăcută, așa că puneți-vă puțin în locul meu la un drum d-asta. Ulterior mi-a scris cineva din Manchester ca data viitoare să imi iau bilet pe Doncaster sau Liverpool și vin ei după mine, o să țin cont la etapa doi de tratament pentru că înseamna zbor de 3 ore și doar o oră cu mașina, ideea e să nu mă anunțe din nou de la clinica cu două zile inainte, dar pentru asta o să îi stresez eu cu mailuri.

Manchester mi-a placut, oraș liniștit, bike friendly, oameni zâmbitori și calmi dar căldura asta zici că mă urmarește peste tot.

 

La clinică luni toată lumea un relax, cafea, ceai, biscuiți și în sfârșit văd și eu o cărticică despre alimentația unui bolnav de cancer, me like!  Mă văd cu chirurgul în prima tură îi arăt cele mai operabile tumori care sunt doar sub piele și nu necesită nimic complicat, mai ales că îi explic că am deja două anestezii generale și încă două locale sau cu sedare și cel mai important îi explic că dacă are de gand o anestezie generala îi arăt cam cât pot deschide gura.

Zâmbește e din Croația și la fel ca și primul doctor care m-a operat la Cluj (dr. Horațiu Rotaru) are o experiență vastă în intervenții chirurgicale mai complexe care implică și reconstrucție în funcție de situație, îl simt că avem o chimie și este foarte deschis cu pacienții, adică exact acel tip de doctor pe care cineva acolo sus îl scoate mereu în calea ta când ai nevoie. În cele din urmă stabilim de comun acord că cea mai ușoară intervenție si teoretic la prima vedere pare sa fie în zona abdomenului lateral stânga unde am sub piele o așa zisă tumoare cu diametrul unei bile de vreo 3cm  și programăm intervenția pentru ziua de miercuri după prânz.

Super om, super medic, ies din cabinet zâmbind după ce mi-a spus ca am un istoric medical impresionant și eu îi spun că tocmai scriu o carte că doar este material.  M-am așezat în sala de așteptare împreună cu soția și am așteptat a doua consultație cu Dr. Prof. Robert Howkins cel care va supraveghea tratamentul prin terapia TILL.  Nu a durat mult, profesorul înțelesese că nu prea vorbim engleza și că o să așteptăm un traducător, l-am liniștit pentru că atât eu cât și soția mea vorbim destul de bine limba engleză, eu chiar și germană :)

Așteptările nu mi-au fost înșelate, profesorul mi-a ascultat cu interes povestea de la primele semne ale bolii și până în prezent, am remarcat faptul că în comparație cu clinica din Israel aici medicii chiar au citit dosarul stufos pe care îl trimisesem pe e-mail, adică profesioniști până la capăt. Am discutat despre ce înseamnă terapia și de faptul că pot exista numite provocări mai puțin plăcute, adică să nu poată crește limfocitele sau în unele cazuri că tratamentul  să nu dea roade, au fost extrem de puține cazuri, însă mi-a spus că forma mea de cancer nu are atât de multe cazuri ca să poți compara ceva sau să tragi vreo concluzie.

 

Eu sunt pozitiv, e clar că sunt riscuri în orice faci pe lumea asta. Am plecat luni parcă mai liniștit de la clinică știind că am ziua de marți liberă și pe miercuri la ora prânzului trebuia să mă prezint la clinică pentru internare. Ziua de marți a trecut de parcă nici nu a fost, miercuri am plecat spre clinică lejer pe jos deși era cam cald la umbră se simțea un vânt care te mai făcea să uiți de căldură. Și  destul de important e să ai copaci în oraș, aceștia scad temperatura cu vreo 10 grade, la noi betoane, betoane ce spații verzi, ce copaci. Mai șocat am fost să văd ca ditamai autobuzul cu două etaje oprește să îl lase pe un biciclist să facă stânga în fața lui, la noi …

La clinică șoc, plăcut de data asta, după ce am fost condus în rezerva mea de spital unde aveam să stau cel puțin 24 de ore. Un lux mai ceva ca la hotelul unde stăteam, un fel de cinci stele mai trebuia o piscină în rest aveam de toate, frigider, TV, aer condiționat, baie dotată cu de toate. Fiecare om responsabil de bucata lui și serviciile aferente. Mi-a plăcut că aveam și meniu din care puteam comanda cam ce își dorea mușchiul meu… păcat că din cauza operației nu puteam mânca nimic la prânz, de altfel nici dimineață nu mâncasem.

În scurt timp a venit și anestezistul care m-a întrebat și el cum e cu anesteziile, operațiile, ce va face și cum va decurge operația. Alt om fain, din Serbia dacă am reținut eu bine, i-am spus că nu am emoții însă am ceva senzații din cauza problemelor de stomac de după procedura de anestezie locală din Franța, însă m-a liniștit el că e posibil de la gazul folosit în Franță, el nu va folosi gaz ci sedare intravenoasă.

Operația ceva lejer, inginerul din mine a avut timp să studieze tabelele lor de metodologie și procedură în sala de operație și unul din medici m-a auzit când am concluzionat cu voce tare “interesant“… după dă-i și explică-le că ai fost și inginer care optimiza procesele, deși le-am spus că momentan jobul meu e pe social media. Cred că toată operația să fi durat vreo 45 de minute, cam atât spunea și chirurgul Dr. Damir Kosutic înainte.

Partea cea mai funny e că am ajuns înapoi în salonul meu cu numărul 10 unde mă aștepta a mea soție cam după vreo două ore (am stat ceva și la terapie intensivă sub monitorizare) și am zis să mă schimb în pijămăluțele mele moment în care am văzut pe piciorul drept în partea superioară că aveam o zonă ca un dreptunghi unde eram epilat frumos, m-am uitat la soție, m-am uitat la picior și tot eu întreb …unde naiba mi-a rămas părul de aici și râdeam amândoi ca doi nebuni, asta după ce ne plăcuse atât de mult “șoșoni” pe  post de papuci pe care i-am primit de la clinică.

Ulterior am aflat că în timpul operației în clinică se atașează un fel de bandă pentru ca echipa medicală să facă față la orice provocare în timpul operației, bine eu am un astfel de dreptunghi pe piciorul stâng cam în aceeași zonă de la prima operație cand a fost nevoie de o grefă de piele după ce în cavitatea bucală a fost nevoie să taie din maxilar și evident după era nevoie de piele, dar să nu ne pierdem în detalii.

Pe la vreo 17.00 așa am zis că e timpul să mânânc și eu ceva și mi-am comandat din meniu felul principal, felul doi și un mic desert, a venit repede papa, eu cum nu mâncasem nimic toată ziua m-am înfipt direct la supă dar după jumătate de castron s-a dat alarma la stomac și s-a dus totul de râpă, același episod ca în Franța, greață, vârsături (noroc că nu aveam ce) și vreo două zile nu am putut să mănânc nimic.

Cât ghinion, să am meniul la liber și să mă uit la el. Noaptea a fost și ea un pic dificilă, pe spate nu prea dorm că stau pe tumori și unele sunt mult prea ieșite în evidență, pe partea stângă e operația deci a rămas numai partea dreaptă și asta a fost. Nu mai zic de fusul orar care m-a debusolat complet, englezii sunt cu două ore în urmă și pe la ora 4 dimineață se crăpa de ziuă cum să mai dormi cu atâta lumină.

A doua zi am plecat pe la prânz spre hotel și mă întrebam cu disperare ce naiba o să mânănc, la clinică măcar aveau un meniu bogat la hotel nu aveam restaurant iar crâșmele din jur erau la propriu crâșme și puteai mânca numai burgeri și fast-food. Două zile numai așa am ținut-o numai în ceai de mentă și pe pastilele de la clinică pentru a evita să mai am greață și alte urmări apoi încet am trecut treptat și la mâncare mai solidă, dar nu prea multă că nu aveai ce nici în Anglia. După Franța și Anglia e praf la mâncare, deși orașul și politețea englezilor sunt ok, așa zisele lor Pub-uri sunt niște crâșme mizerabile.

Abia am așteptat întoarcerea la mâncarea de acasă, o supă de pui de casă, niște ciupercuțe la cuptor . La hotel am avut noroc din nou cu recepționera care era româncă super de treabă . M-am revăzut și cu colegul meu de pe vremea când eram un mic inginer tânăr și neliniștit în automotive, de fapt din cauza lui m-am apucat de alergat și pentru asta jos pălăria. Momentan am două săptămâni de pauză de la efort fizic să nu se desfacă operația, mâine voi merge la Medlife să schimb pansamentul și voi vedea și eu cum arată după.

Tot mâine am în plan să termin cu propria asociație pentru că am fost sunat că venise CIF-ul dar eram în Anglia, deci oficial voi avea gata asociația lucru care mă va ajuta pe mine și pe viitor pe alte suflete care au nevoie de ajutor, pot face cont pe platforma galantom, pot inchiria un număr scurt pentru donații și cel mai important vom promova mișcarea de orice gen, sportul!

Până la următorul episod  urmează acum să aștept câteva săptămâni în care limfocitele mele vor fi crescute și înmulțite în laborator undeva la ordinul a 50 de bilioane, apoi mă voi întoarce în Anglia și începe greul, vreo 5 zile de chimio-terapie intensă urmat de infuzia propriilor limfocitelor T crescute în laborator în doze controlate și urmate de administrarea unei substanțe IL-2 care normal e produsă în cantitați mici de corpul nostru și ajută la rândul ei la înmulțirea limfocitelor T în corpul nostru, deci voi fi un fel de Superman în vreo 2 zile dacă ne gândim la sistemul imunitar, am explicat una alta și în live-urile de pe facebook.

Până atunci trebuie să aflați că ne vedem pe 22 iulie la crosul dedicat subsemnatului, deja ajuns la ediția patru sper să alerg și de data asta împreună cu voi cum am facut-o și la ediția numărul trei, date despre zonă, lungime, ora de start le găsiți pe evenimentul de aici. Pentru cei care vor să sprijine crosul sau chiar tombola îmi pot scrie mie aici, pe facebook sau lui Ștefan Lihaciu pe facebook sau e-mail (stefanlihaciu@yahoo.com).

  •  Până pe 22 iulie prin SMS (10€)  Trimite sprijina 1002 numele tau la numerele – Orange: 7560  sau   Vodafone: 7410 
  •  pe platforma online GoGetFunding unde poți opta pentru o donație lunară de 2€, 5€, 10€ sau orice altă sumă dorești
  •  în contul in Lei deschis la BCR Codlea, Brasov pe numele Cadar Robert Daniel – Cont IBAN RO20RNCB0054105268050001
  •  în contul in Lei deschis la ING Brasov – IBAN : RO56INGB0000999907449600 pe numele Cadar Robert Daniel
  •  în contul de Euro IBAN RO68RNCB0054105268050010 (Cod SWIFT: RNCBROBU) deschis la BCR Codlea, Brasov pe numele Cadar Robert Daniel
  •  pe contul de paypal : paypal.me/CadarRobert

Să auzim numai de bine în rest și să ne revedem sănătoși.

blogger, consilier în Fundația Rafael și Social Media Strategist în Plantăm fapte bune în România, alerg împotriva cancerului pe 36fit.com!

There is 1 comment for this article
  1. Bogdan Puiu at 22:17

    Vreau sa te vad sanatos man! M a impresionat f mult cazul tau si lupta ta! o sa te ajut mereu cum pot! sanatate, pentru ca vrei, o sa reusesti sigur

Lasă un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.